Autoarea volumului „Cartea foametei”, Larisa Turea, a făcut declarații tulburătoare cu privire la foametea din anii 1946–1947, care a afectat grav populația din Basarabia. În cadrul dezbaterii publice cu tema „Scopurile, autorii și dovezile foametei organizate din 1946-1947”, organizată de Agenția de presă IPN, Larisa Turea a explicat că această tragedie a fost rezultatul unui plan riguros al autorităților sovietice de a confisca în totalitate produsele alimentare de la țărani.
„De sus s-au dat niște planuri exagerate de rechiziționare a produselor agricole și nu este adevărat că nu s-a știut. La Moscova se știa foarte bine ce se întâmplă în Basarabia, dar nimănui nu-i păsa. Era și un exces de zel la autoritățile locale. Era un plan exagerat de colectare a produselor agricole. Treceau prin sat ca un buldozer și estorcau totul”, a spus Larisa Turea.
Larisa Turea a adunat în cartea sa numeroase mărturii ale supraviețuitorilor, care povestesc cum, în acea perioadă, localnicii își vindeau ultimele bunuri în schimbul unor produse alimentare.
„S-a pierdut atât cultura spirituală, cât și cea materială. Există numeroase cazuri când oamenii și-au vândut casa pentru un sac de grăunțe. Au rămas absolut goi. Tot ce avea valoare a fost vândut pentru produse alimentare. Era cumplit. A fost o tragedie. Toată Basarabia a devenit un lagăr de concentrare fără camere de gazare”, a mai spus Larisa Turea.
Cifrele oficiale arată că în urma foametei organizate au murit aproximativ 200.000 de persoane. Turea atrage însă atenția că aceste date sunt, cel mai probabil, mult sub realitatea cruntă a acelor ani.
„Foametea i-a lăsat pe oameni la autogestiune. Ei singuri își săpau gropile, se îngropau. Nimeni nu știa de ei. Cei care au avut certificate de deces sunt foarte puțini. Nu există o statistică reală. Statistica de 200 de mii sunt doar cazurile confirmate. De fapt, sunt mult mai mulți”, a punctat autoarea cărții.
Dezbaterea publică la tema „Scopurile, autorii și dovezile foametei organizate din 1946-1947” este ediția a 47-a din ciclul „Impactul trecutului asupra proceselor de consolidare a încrederii și păcii”. Proiectul este susținut de către Fundația germană „Hanns Seidel”.
