În Republica Moldova sunt 714 servicii disponibile, dintre ele 286 de servicii sau 40% sunt digitale. Chiar și așa, majoritatea din aceste servicii sunt parțial digitalizate. În diasporă numărul deținătorilor de semnătură electronică este unul infirm. Numărul persoanelor care au primit semnături electronice este de 38, iar ei nu pot folosi serviciile digitale fără semnătură electronică. În acest sens, e nevoie de întreprins măsuri pentru ca aceasta să fie livrată. O spune Victor Guzun, expert politici digitalizare la IPRE, în cadrul unei discuții publice la subiect, transmite IPN.
Potrivit expertului, serviciile digitale nu sunt dezvoltate pe deplin. De exemplu, o solicitare de informație poate fi făcută digital, dar după rezultatul acesteia trebuie de mers fizic la instituție. Serviciile complet digitalizate sunt doar 36. Din numărul total, 56% din servicii nu au avut nici un utilizator în 2022. Cât privește semnătura electronică, expertul consideră că nu există înțelegere la nivel de societate că fără semnătură electronică accesul la servicii digitale nu poate avea loc pe deplin.
Victor Guzun a mai spus că în septembrie anul curent Guvernul a adoptat Strategia națională de transformare digitală 2023-2030, fiind o strategie de care vor beneficia toți cetățenii Republica Moldova. Strategia prevede că în 2024, la final de an, vor fi digitalizate 75% din toate serviciile publice, iar în 2030 – 100%.
Sergiu Porcescu, consilier pentru mobilizarea diasporei, Proiectul Fondul de pentru consiliere în politici, este de părere că sectorul privat a fost mai agil în procesul de adaptare la prestarea serviciilor. Accesul la servicii publice e legat de gradul de încredere, iar accesul facil generează încredere. De aceea, trebuie de concentrat pe nevoile diasporei, de oferit servicii cap-coadă digitale.
Ana Calinici, secretar de stat al Guvernului, s-a referit la serviciul E-Consulat, care în opinia sa poate fi folosit ca o platformă de prevalidare a unor cereri. Cât privește semnătura electronică, crede că e nevoie de o campanie de comunicare pentru a se explica de ce e utilă și să încurajeze diaspora ca, atunci când vine acasă, să o obțină.
Cătălina Plinschi, consilieră pentru digitalizare în cadrul Ministerului Dezvoltării Economice și Digitalizării, susține că numărul de solicitări a serviciilor digitale în diasporă ține foarte mult de semnătura electronică. Actualmente nu există un mecanism care ar ajuta la măsurarea nivelul de solicitări a serviciilor digitale din afara țării. Totuși, se dezvoltă acum aplicații și servicii care vor permite măsurarea nivelului de beneficiere de servicii digitale de către diasporă.
Andrei Prisăcar, director adjunct Agenția de Guvernare Electronică, a adăugat că în dezvoltarea serviciilor publice electronice s-a mers pe diferite metode. Au fost dezvoltate soluții digitale guvernamentale care urmau să fie integrate de entitățile publice. Mai nou, se merge pe ajutarea digitalizării relației cu persoanele fizice și cu businessul. El a mai spus că cel mai popular serviciu este cazierul judiciar.
Discuția publică cu tema „Cum pot deveni soluțiile digitale motorul interacțiunii dintre stat și diasporă?” a fost organizată de Institutul pentru Politici și Reforme Europene.
