Abordarea strict medicală a dizabilităţii duce la excluderea socială, IDIS

Determinarea gradului dizabilităţii trebuie să se bazeze nu doar pe evaluarea medicală, ci şi bio-psiho-socială a persoanei. De această părere sunt experţii Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS) „Viitorul”. În prezent, notează aceştia, hotărârea se ia în exclusivitate de către medici. Ca urmare a acestei decizii respectivele persoane pot accesa prestaţii şi alte beneficii sociale. Însă, o asemenea abordare este limitată şi nu pune accentul pe educaţie. Subiectul a fost abordat la lansarea celui de-al 12-a număr al Monitorului Social – publicaţie IDIS Viitorul care apare trimestrial, transmite Info-Prim Neo. Lucia Gavriliţă, expert asociat IDIS, menţionează că cei care iau decizia nu trebuie să se rezume la a conferi eticheta de „dizabilitate”, ci să ofere recomandări de reabilitare şi incluziune socială. „Succesul reformei în domeniul dizabilităţii depinde de implicarea tuturor actorilor publici şi privaţi responsabili de protecţia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi coordonarea acţiunilor şi politicilor la nivel central şi local în vederea incluziunii acestor persoane”, a menţionat Lucia Gavriliţă. IDIS remarcă că ar mai exista şi o altă problemă care aşteaptă soluţionare – lipsa criteriilor de determinare a capacităţii de muncă, ceea ce duce la accesul limitat pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi şi, respectiv, dependenţa lor de ajutoarele sociale. De multe ori în certificatul de invaliditate se găseşte menţiunea „munca contraindicată”, ceea ce paralizează practic potenţialul persoanei respective. O opţiune ar fi stabilirea procentuală a capacităţii de muncă şi recomandarea numărului de ore pe care le poate lucra persoana, cu specificarea restricţiilor şi abilităţilor funcţionale. În 2010 numărul persoanelor cu dizabilităţi în Republica Moldova constituia 179 100 (dintre care copii - 15 100). Tendinţa este de creştere.