Evreii din Moldova şi Ministerul Culturii se întreabă ce e de făcut cu monumentul victimelor represiunilor fasciste

Comunitatea evreiască din Moldova îşi doreşte transformarea monumentului victimelor represiunilor, de pe str. Calea Orheiului din Chişinău, într-un memorial. Arhitecţii sunt însă în faţa unei dileme – monumentul să fie restaurat sau reconstruit. „Pe noi nu ne interesează aspectele tehnice, important ca monumentul să existe. Dacă mai discutăm la infinit, în trei ani monumentul acesta ar putea să dispară”, a spus liderul comunităţii evreieşti, omul de afaceri Alexandr Bilinkis. Subiectul restaurării monumentului victimelor represiunilor fasciste a fost discutat la o şedinţă de lucru la Ministerul Culturii joi, 6 mai, transmite Info-Prim Neo. Viceministrul culturii, Gheorghe Postică, a spus că monumentul se află într-o stare dezastruoasă. „Din păcate, începând cu anii 90, monumentul a suferit mult, baza materială a acestuia s-a uzat, iar plăcile de argint au fost scoase de persoane necunoscute, care nu au fost identificate nici astăzi”, a menţionat viceministrul. Ministerul Culturii, cu un buget de 10 milioane de lei pentru anul 2010, nu îşi permite restaurarea monumentului. Astfel, pe lângă minister a fost creat un cont bancar special pentru colectare de bani. La şedinţă a fost abordată şi problema posibilei reamplasări a locului monumentului, pentru că acum câţiva ani o companie privată a arendat terenul din preajma monumentului şi a început construcţia unui centru comercial auto cu patru niveluri, care limitează peisajul zonei monumentului. „Nici noi nu am vrea reamplasarea obiectivului, pentru că monumentul se consideră original acolo unde a fost stabilit iniţial”, a spus Gheorghe Postică. Potrivit viceministrului culturii, la faţa locului ar putea să se facă săpături arheologice, care să demonstreze că, în perioada celui de-al doilea război mondial, în acel loc au fost împuşcaţi şi înhumaţi mai mulţi evrei. Doctorul în arhitectură Sergius Ciocanu este împotriva reconstruirii sau reamplasării monumentului. „Fiind înscris în Registrul monumentelor de stat, acest monument are o protecţie juridică din partea statului. Dacă aceste principii au fost ignorate până în prezent, nu trebuie să facem acest lucru şi în continuare. În mod normal, monumentul trebuie să stea acolo unde a fost creat, altfel creăm precedente şi nu va fi mai uşor”, este de părere Sergius Ciocanu. Reprezentantul companiei care construieşte centrul comercial auto din preajma monumentului, Valeriu Berezovschi, a spus că acum câţiva ani, când au început lucrările, primăria capitalei nu i-a obligat să coordoneze acţiunile şi cu Ministerul Culturii. „Noi facem ordine în preajma monumentului, am micşorat construcţia cu 6 metri de la monument, aşa ni s-a cerut. Valeriu Berezovschi a mai spus că firma îşi asumă şi o parte din cheltuielile pentru restaurarea monumentului. „Chiar punem la dispoziţie şi un microbuz, pentru ca experţii care vor analiza starea monumentului să se poată deplasa la faţa locului”, a spus reprezentantul companiei. Supărat că discuţiile despre restaurarea monumentului dat durează de câţiva ani, liderul comunităţii evreieşti din Moldova, Alexandr Bilinkis, a declarat că pentru comunitate şi vizitatorii viitorului memorial nu va conta dacă monumentul a fost restaurat sau reconstruit, dar este important ca el să existe. Monumentul victimelor represiunilor a fost edificat în 1982 de către artistul plastic Aurel David. Monumentul reprezintă două mâini legate cu sârmă ghimpată, care ies din pământ.