Modificarea Constituţiei în anul 2000, prin care a fost schimbată modalitatea de alegere a preşedintelui Republicii Moldova, a produs efecte perverse pentru stabilitatea instituţiilor statului şi a generat efectul „statului captiv”. Declaraţii în acest sens a făcut preşedintele Curţii Constituţionale a Moldovei, Alexandru Tănase, în interviul „Există deosebiri esenţiale între hotărârile CCM şi atitudinile politice”, oferit Agenţiei de presă IPN şi publicat luni, 14 martie.
Potrivit lui Alexandru Tănase, esenţa amendamentului din 2000, introdus în Parlament fără avizul Curţii Constituţionale, constă în faptul că CCM a avizat proiectul care prevede alegerea şefului statului cu majoritatea deputaţilor aleşi (51 de voturi din 101), iar deputaţii au modificat substanţial acest proiect, incluzând o altă majoritate, de 3/5 (61 de voturi din 101), fără ca modificarea respectivă să fie avizată de CCM.
„Primul efect pervers al cotei de 3/5 a fost substituirea voinţei populare cu voinţa ocultă a unor cercuri de interese şi grupuri politice. Secretarul General al Consiliului Europei a numit acest efect – „efectul statului captiv”. Al doilea efect pervers l-a constituit denaturarea totală a procesului politic, astfel încât deciziile de numire a şefului statului constituiau nu o alegere a unui lider al statului, ci mai degrabă un vot din obligaţie pentru a nu pierde beneficiile mandatului de deputat în cazul dizolvării Parlamentului. De fapt, a fost instituit un mecanism de alegeri prin constrângere”, a precizat preşedintele Curţii Constituţionale.
Potrivit lui, cel mai grav efect al modificării respective este cel al instabilităţii instituţionale cronice şi al posibilităţii dizolvării la nesfârşit a Parlamentului pe motiv de nealegere a Preşedintelui. „Sistemul creat de această reformă a dinamitat un întreg spectru politic în anul 2005. Pentru a evita dizolvarea Parlamentului, formaţiuni politice cu doctrine diametral opuse au fost, de fapt, forţate să voteze Preşedintele, denaturând votul oferit de electorat”, afirmă Alexandru Tănase.
Efectele nocive ale modificării au fost resimţite în mod pronunţat şi după alegerile parlamentare din 2009, când a existat o perioadă de aproape trei ani de interimat, ceea este aproape egal cu un mandat al unui președinte plenipotenţiar. „Despre ce fel de separaţie a puterilor în stat putem vorbi, când funcţiile legislative şi executive sunt cumulate pentru aproape un întreg mandat? Perpetuarea acestui sistem ar fi condus la instabilitate cronică sau la alte soluţii obscure, total netransparente, care ar lipsit un eventual Preşedinte ales în Parlament de orice legitimitate în faţa cetăţenilor”, a afirmat preşedintele CCM, Alexandru Tănase, în interviul pentru IPN.