Paştile este sărbătoarea sărbătorilor. Interviu Info-Prim Neo cu Valentina Iarovoi, etnolog, cercetător ştiinţific la Muzeul de Etnografie şi Istorie Naturală, autorul lucrării „Sărbătorile de Paşti: Tradiţii şi bucate”

[- Care este semnificaţia Paştelui în tradiţia populară?] - Paştile este sărbătoarea sărbătorilor, cea mai importantă sărbătoare de la începutul creştinismului şi până astăzi, marcată în memoria învierii din morţi a Domnului nostru Iisus Hristos. Paştile (din ebraică Pesah) înseamnă trecere, iar pentru ortodocşi Paştile este trecerea de la moarte la înviere şi la viaţa veşnică. În fiecare an Paştile se sărbătoreşte primăvara, când fiecare floricică şi fiecare fir de iarbă reînvie. Astfel, aceste două sărbători - reînvierea naturii şi Învierea Domnului - sunt aşteptate cu nerăbdare de oameni după o iarnă lungă şi un post riguros. [- Cum se cuvine să ne pregătim de această sărbătoare?] - Pregătirea pentru sărbătoarea Paştelui începe cu mult înainte şi curpinde o perioadă îndelungată de pregătire a trupului şi sufletului omului prin postire, rugăciune, milostenie, mărturisire şi pocăinţă pentru iertarea păcatelor. Postul Mare ţine şapte săptămâni şi are o semnificaţie deosebită. Îndeosebi este importantă ultima săptămână de post - Săptămâna Patimilor numită şi Săptămâna Mare, din care fiecare zi este mare şi are o semnificaţie aparte. În Săptămâna Mare gospodinele fac curăţenie. Nu doar omul aşteaptă Paştile, dar aşteaptă şi animalele, aşteaptă curtea, aşteaptă casa să fie primenită. Se spune că nu e bine să întâlneşti Paştile dacă nu ai făcut curat în casă. Tot în această săptămână gospodinele pregătesc bucatele. Mai întâi, se taie porcul şi se gătesc bucatele din carne de lungă păstrare: jambonul, şunca, păstrama, cârnaţul de casă. În Joia Mare se coace pasca şi cozonacii, se vopsesc ouăle. De asemenea, se pregătesc pârjoale, răcituri, sarmale şi alte bucate. În Vinerea Mare credincioşii ţin post negru, deoarece în această zi Iisus a fost răstignit pe cruce, a murit şi a fost înmormântat. În această zi nu se lucrează. Sâmbătă gospodinele pregătesc coşul de Paşti. El include în primul rând pasca cu brânză, ouă roşii, carne de miel, caş proaspăt de oaie, sare, hrean, vin roşu. Coşul cu toate bunătăţile, acoperit cu un prosop, cu o lumânare mare pascală se duce la biserică. În seara de sâmbătă bărbaţii şi flăcăii fac ruguri, numite şi „denii” la marginea satelor, pe locuri înalte să se vadă din depărtare sau în apropierea bisericilor. În accepţie magică, focurile au rostul de a încălzi roadele care răsar şi sufletele morţilor. [- Cum se celebrează Paştile în tradiţie?] - În noapte de sâmbătă spre duminică tot creştinul se duce la biserică pentru a participa la slujba de Înviere. În zorii zilei se sfinţeşte pasca. Este foarte bine ca întorcându-te de la biserică să vii cu lumânarea aprinsă şi s-o laşi să ardă în casă, apoi s-o aprinzi la zilele de sărbătoare. Venind de la biserică, se salută „Hristos a Înviat” şi urmează răspunsul „Adevărat a Înviat”, apoi toţi membrii familiei se spală cu apă, cu un ou roşu, un ou alb şi cu o monedă argint sau aur, ca să fie tot anul rumeni, frumoşi, sănătoşi şi bogaţi. Oamenii se îmbracă cu haine noi, îndeosebi copiii. La masă în primul rând se mănâncă din cele sfinţite, stăruind a nu scăpa fărâmituri pe jos. Bucate sfinţite se mănâncă în trei dimineţi ale Paştelui, înainte de alte bucate. Bucăţele mici de pască sfinţită se dau şi la animale, iar cojile de ouă roşii se seamănă pe semnături ca să crească mari şi bogate. Se ciocnesc ouă în semn de bucurie şi înrudire. Se spune că cel cu care ai ciocnit ouă de Paşti poţi să te întâlneşti pe lumea cealaltă. Carnea de miel este nelipsită pe masa de Paşti. În tradiţie, la masa de Paşti se mânca şi carne de vrabie pentru ca să fii uşor, să poţi „zbura” tot anul şi carne de peşte – pentru ca să te descurci ca peştele în apă. În schimb, pe masa pascală nu îşi are loc carnea de cocoş, care prevesteşte moartea lui Iisus. [- Care este semnificaţia bucatelor tradiţionale de Paşti?] - Pasca simbolizează trupul lui Dumnezeu, iar vinul – sângele Domnului. Pasca cu brânză se coace tradiţional din aluat ca pentru pâine, în formă rotundă. În jurul tăvii se aşează o cunună împletită din două, care semnifică viaţa omului, iar la mijloc se pune în formă de crucea, care simbolizează crucea pe care a fost răstignit Iisus. În locurile goale se pune brânză de vaci pentru că se spune că boul a fost cel care a încălzit cu suflarea lui ieslea în care s-a născut Iisus. Cozonacul este o pască dulce, care se serveşte mai mult ca desert. Mielul îl simbolizează pe Iisus, mielul lui Dumnezeu, care s-a jertfit pentru noi. Oul simbolizează viaţa, universul, cosmosul. Potrivit unei legende, Maica Domnului a adus un coş cu ouă românilor care-l tortura pe Iisus şi l-a pus sub crucea pe care era răstignit. Sângele care curgea din rănile Mântuitorului a împestriţat ouăle. Astfel, culoarea roşie a ouălor ne aminteşte de sângele lui Iisus. La început, ouăle de Paşti erau vopsite doar în culoarea roşie, dar odată cu vremea au început să fie vopsite şi cu alte culori – galbene, verzi, cafenii, albastre. Mai târziu, a apărut practica încondeierii ouălor. Tradiţional, ouăle erau vopsite cu fierturi de flori, frunze şi coji de copaci. Astăzi gospodinele folosesc mai mult coloranţi chimici. [- Care sunt distracţiile specifice acestei sărbători?] - Paştile este o sărbătoare atât de însemnată încât în această zi nu se lucrează, nu se fac hore, nunţi, cumătrii. Petrecerile se ţin numai din a doua zi. La moldoveni se obişnuieşte în a doua zi ca rudele să meargă în vizite unii la alţii, copiii la părinţi, finii la naşi, cu daruri: ouă roşii, cozonac, pască etc. Tradiţional, la sate în această zi erau montate scrâncioburi mari cu val cu patru scaune a câte două locuri sau rotunde cu şase scaune, care lucrau doar trei zile numai la Paşti. În scrânciob se dădeau mai mult copiii, tinerii, dar şi cupluri căsătorite. Plata pentru datul în scrânciob constituia un ou vopsit. De asemenea, la Paşti se organizau jocuri, hora satului, unde se adunau sătenii de toate vârstele, dansau şi legau relaţii. [- Cum se întâlneşte Paştile Blajinilor şi de unde provine numele acestei sărbători?] - Paştile Blajinilor nu prezintă o lege concretă bisericească, un canon sau un testament, ci o tradiţie sfântă, legată în special de cultul morţilor, creată din înţelepciunea creştinilor. Paştile Blajinilor este ziua când se comemorează morţii. Ea se ţine la o săptămână după Sfintele Paşti. Pe parcursul acestei săptămâni se îngrijesc mormintele, sunt vopsite crucile. De Blajini (în unele sate Prohoade), în ziua de duminică, în unele localităţi de luni, moldovenii merg la cimitir cu pomene, care sunt sfinţite de preot şi împărţite de sufletul celor decedaţi. Se dau de pomană ţesături, haine, veselă, tacâmuri, ouă roşii, cozonac, dulciuri etc., la toate alăturate câte un colac şi o lumânare. În unele localităţi, în cimitir se organizează o masă comună, la care se servesc bucate în amintirea răsposaţilor. În folclor se spune că Blajinii sunt acei creştini care locuiesc într-o ţară îndepărtată, neştiută de nimeni. Ei sunt foarte buni şi evlavioşi, de unde li se trage numele de Blajini, şi postesc tot anul. Se crede că e bine să arunci cojile ouălor roşii sfinţite pe o apă curgătoare pentru ca ele ajungând în Ţara Blajinilor să le dea de ştire că a venit Paştile. Când ajung în ţara lor, ele se fac iar întregi. Doar atunci Blajinii fac şi ei Paştile. [- Care dinte tradiţiile despre care ne-aţi vorbit se păstrează în ziua de astăzi?] - Practic toate tradiţiile despre care v-am vorbit sunt cunoscute, respectate şi păstrate de creştini pe întreg teritoriul Moldovei. Ar fi bine dacă am reuşi să păstrăm şi să perpetuăm şi pe viitor datinile strămoşeşti.