Sărbătoarea Naşterii Domnului este punctul de convergenţă al întregii istorii a umanităţii. Interviu Info-Prim Neo cu Vasile Ciobanu, parohul Bisericii „Sf. Ierarh Nicolae” din Costeşti

[– Ce însemnătate are evenimentul Naşterii Domnului pentru creştinătate?] [Vasile Ciobanu:] Evenimentul Naşterii Domnului începe încă cu profeţiile Vechiului Testament, în momentul izgonirii lui Adam şi Eva din Eden. Începutul mântuirii noastre este momentul Bunei Vestiri, când Arhanghelul Gavriil îi vesteşte Fecioarei din Nazaret Maria că va naşte de la Duhul Sfânt pe Fiul cel prea Înalt şi Dumnezeu şi împărăţia lui nu va avea sfârşit. Atunci cuvântul lui Dumnezeu ia nume omenesc, Iisus Hristos. Chiar şi astronomii cunoşteau din profeţii că va răsare o Stea din Iacob, cum scrie Scriptura şi îi va călăuzi pe magi până la pruncul Iisus. Acea stea a fost de fapt un înger călăuzitor. Iată această istorie care a întors omenirea spre restabilire, spre reînnoire, reînviere, spre abolirea morţii, culminând cu momentul de la Golgota. Aceasta este adevărata istorie a omenirii, aceasta este chintesenţa şi nucleul istoriei şi omenirii, este adevărul care dă speranţă. Dumnezeu s-a unit de la Duhul Sfânt de viaţă cu omul prin Fecioara Maria, fapt ce a semnificat începutul unei noi omeniri, un Adam nou, o omenire înnoită, o specie umană înnoită, rezidită, refăcută din căderea sa, începătura căreia este Iisus Dumnezeu. Astfel că acel nou Adam se îndumnezeieşte şi devine Dumnezeu. Din acest considerent şi toţi creştinii se adresează lui Dumnezeu Tată, deoarece sunt înfiaţi prin fiul acestuia, prin Iisus. Această lucrare este o iubire neobişnuită. Dumnezeu l-a jertfit pe unicul său fiu. Iată ce înseamnă această Naştere a lui Dumnezeu ca om, care schimbă faţa omenirii, care împarte istoria omenirii în două, căci toate în lume, chiar şi popoarele păgâne din toate continentele numără istoria până la Christos şi după. Naşterea Domnului este punctul central de convergenţă al întregii istorii a umanităţii, este speranţa, calea, adevărul şi viaţa. Sărbătoarea Naşterii Domnului este pătrunsă de atâta mister, taină, grandoare şi dulceaţă. [ – Sărbătorii Naşterii Domnului îi mai spunem Crăciun. De unde vine acest termen?] [Vasile Ciobanu:] Termenul de „Crăciun” provine de la latinescul „incarnatione”, ceea ce înseamnă întruchiparea Domnului. Crăciunul este, de fapt, un termen de rostire populară. În istoria poporului nostru, care a devenit creştin în mod natural, este şi expresia în colindele „lorom lerom” sau „lerui-ler”, care înseamnă acel „aleluia” din ebraică (lui Dumnezeu Slavă şi Mărire ). [– Ce elemente specifice are sărbătoarea Crăciunului?] [Vasile Ciobanu:] Elementul indispensabil rămâne a fi colinda, care se asociază cu sărbătoarea Naşterii Domnului. Colindele neapărat sunt însoţite de un alt element caracteristic sărbătorii, steaua. Steaua simbolică ne aminteşte de magii care au călătorit, unde se găsea pruncul şi mama sa, de darurile aduse pruncului Isus. Steaua este prezentă şi în Icoana Naşterii Domnului de altfel. Şi mirul, tămâia sunt elementele specifice sărbătorii Crăciunului. Tămâia a fost adusă pruncului Isus ca lui Dumnezeu, iar mirul ca unui om care avea să primească moartea să fie îmbălsămat şi să biruie această moarte. Toate aceste elemente sunt simboluri încărcate de spirit duhovnicesc. [– Cum sărbătorim în această zi?] [Vasile Ciobanu:] Creştinul ar trebui să meargă la biserică să asculte cântările, profeţiile mesanice împlinite, imnurile şi acatistele care au fost făcute de sfinţii părinţii noştri pe parcursul mileniilor. Dacă creştinii nu ar veni la slujbă în ziua Naşterii Domnului, această zi nu s-ar deosebi cu nimic de alte zile, când creştinii se înfruptă cu bucate alese. La slujba de dimineaţă creştinii pot găsi vestirea şi speranţa şi începutul sărbătorii, acolo unde se săvârşeşte Sfânta Liturghie, se săvârşesc sfintele taine, anume acolo se bucură cerul şi pământul. Lumina spirituală luată de sufletele creştinilor de la Sfânta Liturghie de dimineaţă se răspândeşte mai apoi în casă, în familie, la masă. Fără aceasta toate sunt lipsite de conţinut, doar dedicate gastronomicului. Cine a gustat din Sfânta Liturghie cu adevărat revin de sărbători ori de câte ori. Măcar de sărbători ar trebui să devenim copii, să ne apropiem de imaculata curăţenie a sufletului de copil, să ne bucurăm ca copiii, să nu fim cu două gânduri, să fim cu privirea senină, să fim iubitori şi iertători de fraţi, plini de acea speranţă care a dat-o Dumnezeu. [Svetlana Cojocaru, Info-Prim Neo]