Singuri într-un sat părăsit

În Republica Moldova au rămas sate aproape pustii, unde locuiesc câte două-trei familii. Un exemplu este şi fosta localitate Petreuca din raionul Anenii Noi, care acum câţiva ani a fost trecută în extravilanul comunei Mereni, iar cei doi locuitori care mai rămân acolo nici nu ştiu că oficial satul Petreuca nu mai există. În fosta localitate Petreuca au rămas 2 case locuibile şi altele două practic risipite. Alături sunt terenuri agricole îngrijite de locuitorii comunei Mereni. Oamenii din apropiere spun că pe vremurile sovietice satul se întindea pe aproximativ 2 kilometri, dar într-o zi s-a dat ordin ca toţi sătenii să se mute în Mereni, unde le-au fost oferite locuri de casă. Unii au refuzat. Gheorghe Postică este unul dintre ei. Omul a declarat reporterului Info-Prim Neo că trăieşte în Petreuca de când s-a născut, în anul 1955. Bărbatul povesteşte că în Petreuca cândva erau multe case şi satul semăna a sat. Era casă de cultură, şcoală, magazin, din care acum nu a mai rămas nimic. Acum în locul magazinului creşte un copac de caise. Săteanul spune că plecările masive din localitate au început de ani buni. În sat au rămas doar bătrânii, care cu timpul au trecut în lumea celor drepţi. Gheorghe Postică se descurcă de aproape 10 ani fără lumină. La fel nu are nici gaz şi nici apeduct. Face focul în sobă, apă aduce de la fântână, iar seara stă cu lumânarea. Vara e mai comod, spune bărbatul, pentru că nu face focul, se întunecă mai târziu şi are duş afară. Unica legătură cu lumea de afară şi cu tot ce se face în ţară este un aparat de radio care se alimentează de la baterii. De la radio bărbatul aude noutăţile şi deciziile care se iau la nivel înalt. Copiii lui Gheorghe Postică au plecat la Chişinău, soţia este peste hotare. Bărbatul cultivă pământul, are cote şi mai câştigă bani lucrând cu ziua la oamenii din Mereni care au în apropiere pământuri. Pentru a face cumpărături parcurge o distanţă de circa 3 kilometri. Uneori prinde vreun transport, merge cu oamenii care vin la grădini, dar de obicei se deplasează pe jos. Mai greu este iarna. Cel mai mare regret este însă că nu are pe nimeni alături. „E mai bine cu vecini – te duci la ei, vin ei la tine. E altfel, dar singur trăieşti ca pustnicul. E greu, dar m-am obişnuit”, spune trist Gheorghe Postică. Primarul satului Mereni, Eugen Salcuţan, a declarat pentru Info-Prim Neo că teritoriul satului Petreuca a fost inclus oficial în extravilanului satului Mereni în anul 2005. Atunci când a început strămutarea masivă a cetăţenilor li s-au oferit locuinţe în alte localităţi. Pe teritoriul fostului sat Petreuca oamenii încep acum să-şi construiască stâne şi grajduri particulare. Dacă în Petreuca nu este curent electric, gaze şi alte servicii, atunci în satul Odaia din Şoldăneşti este şi una, şi alta, chiar şi telefon şi televiziune prin satelit. Dar oricum nici aici nu sunt prea mulţi locuitori. Primarul comunei Alcedar, din care face parte şi Odaia, Victor Şveţ, a declarat pentru Info-Prim Neo că în Odaia sunt doar două familii. Un locuitor al satului este la închisoare, iar în cealaltă locuinţă stau o femeie şi feciorul ei. Mai este o familie care are vilă în sat şi vine din când în când. Odaia se află la o distanţă de 1 – 1,5 kilometri de Alcedar. Pentru a se deplasa în satul vecin sau în raion oamenii merg cu căruţa. [Elena Nistor, Info-Prim Neo]