După 20 de ani, un „Pod de flori” din amintiri
- 06.05.2010 09:19
- 772
- 4 minute(ă)
-
Jurnalişti de pe ambele maluri ale Prutului au rememorat în această dimineaţă, 6 mai, 20 de ani de la unul dintre cele mai însemnate evenimente ale anilor renaşterii naţionale, „Podul de Flori”. Într-un duplex al echipei TVR Iaşi cu TV Moldova 1 din Chişinău, jurnaliştii Horia Gumeni şi Lucia Danu, împreună cu invitaţii lor, au stabilit un nou „Pod de flori” între România şi Republica Moldova, un pod al amintirilor.
În cele două studiouri s-au perindat invitaţi – participanţi ai evenimentelor din 6 mai 1990, dar şi cei cărora acest eveniment le-a schimbat viaţa, transmite Info-Prim Neo. Profesorul universitar al Academiei de Studii Economice a Moldovei şi membru al Academiei Române, Sergiu Chircă, a declarat că „Podul de flori” a fost un eveniment care a cutremurat sufletele a sute de mii de români de pe ambele maluri ale Prutului. O mare de oameni din toate colţurile României şi Moldovei s-au întâlnit ca fraţii peste zeci de ani de despărţire forţată. Mii de tineri din Republica Moldova au putut să meargă la studii în România, iar studeţi din România s-au aşezat în băncile instituţiilor de învăţământ de la Chişinău. „Am sperat că ceea ce s-a întâmplat la 6 mai 1990 să se consolideze, dar nu a fost să fie aşa”, a spus cu regret profesorul Sergiu Chircă.
Absolventa Institutului de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Chişinău, venită în Republica Moldova în anul 2000, Rodica Postolache, a declarat că nu-i pare rău că oraşul tinereţii şi studenţiei sale este şi va rămâne Chişinăul, unde şi-a găsit şi dragostea. Aici şi-a creat o familie, aici a învăţat o meserie. Cu toate acestea, familia planifică să se stabilească în România.
Mama regretatei Doina Aldea-Teodorovici, Eugenia Marin, a spus că amănunte despre acea zi plină de semnificaţii, de inimi bătute la unison, i-au povestit copiii, prezenţi la eveniment. De asemenea, a urmărit reportajele jurnaliştilor de la televiziunea din Chişinău. „A fost o euforie nemaipomenită a unei mari de oameni. Aşteptarea a fost mare şi nu ne-am imaginat că acest „Pod de flori” nu se va transforma într-un pod de piatră”, a spus profesoara Eugenia Marin.
Din studioul de la Iaşi, doctorul Slavian Cuciuc, care a trecut Prutul împreună cu miile de basarabeni la Albiţa, a vorbit despre simţul frăţiei care domina marea de oameni. Medicul spitalului de copii din Iaşi spune că în acea zi a înţeles că sângele apă nu se face.
La „Podul de Flori”, pentru prima oară după cel de-al doilea război mondial, frontiera româno-sovietică a putut fi traversată fără acte. De-a lungul frontierei pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani – Pererita, Stânca – Costeşti, Iaşi – Sculeni, Ungheni – Pod Ungheni, Albiţa – Leuşeni, Fălciu – Ţiganca, Oancea – Cahul şi Galaţi – Giurgiuleşti, prin care au trecut aproximativ 1 milion 200 de mii de oameni, în ambele direcţii. Doar peste podul din Ungheni au trecut peste 250 de mii de români. Prin trecere Miorcani – Pererita şi-a văzut visul realizat poetul Grigore Vieru. Apa Prutul era plină de florile aduse din toate colţurile României şi ale Moldovei.
