Nu a făcut niciodată pască şi nici ouă roşii şi nu ştie ce înseamnă a sărbători Paştile în familie
Nu are pe nimeni mai apropiat decât o nepoată. Este singură şi bolnavă, iar toată ziua şi-o petrece cu mâna întinsă în faţa Bisericii „Sfânta Teodora de la Sihla” din capitală. Face naveta dintr-un sat nu foarte departe de Chişinău şi tot ce câştigă din mila oamenilor îi dă nepoatei – mulţumire pentru adăpost.
„Şi nepoatei mele îi este foarte greu, are băieţel mic, nu poate să lucreze nicăieri. Are un soţ care munceşte numai pentru el, puţin ce-i dă şi ei. Trăim toţi din ceea ce câştig eu aici la Chişinău. Aşa le mulţumesc că mă primesc să stau la ei. Eu am fost cea care am acceptat situaţia. Vin în stradă, în fiecare dimineaţă ca să câştig pentru o bucată de pâine”, ne povesteşte o femeie pentru care Paştile în familie este un lucru străin.
Într-o zi poate să câştige 100 de lei, uneori mai mult. Dar tot e puţin pentru trei suflete. De masă pascală, nici vorbă. Femeia spune că nu a făcut niciodată pască sau cozonac şi nici nu vopsit ouă. În acest an de Paşti nu va veni să cerşească. Este singura zi în care îşi va permite acest lucru.
Femeia, de când se ştie, a crescut din mila rudelor. Şi-a pierdut mama când avea doi ani. La câteva zile de la înmormântare l-au găsit mort şi pe tatăl său. Acum femeia are 75 de ani şi nu-şi doreşte decât o bucată de pâine în fiecare zi, ca să nu meargă acasă flămândă, mai ales că acolo o mai aşteaptă cineva.
