Peste 13 mii de euro pierduţi de guvernul moldovean în încă două dosare la CEDO
Guvernul Republicii Moldova trebuie să plătească peste 13 mii de euro în alte două dosare pierdute la CEDO, transmite Info-Prim Neo cu referire la asociaţia obştească „Jurişti pentru drepturile omului”.
În cauza Anuşca c. Moldovei, fiul reclamantei Liuba Anuşca a fost găsit spânzurat, pe 5 octombrie 2004, în perioada executării serviciului militar obligatoriu. Puţin timp înainte, el a fost mustrat de unul dintre superiorii săi şi a lăsat o scrisoare de adio altui soldat.
Urmărirea penală pe faptul decesului militarului a fost deschisă şi închisă de câteva ori, inclusiv la intervenţia Procuraturii Generale. În 2006 Judecătoria Bălţi a constatat că drepturile mamei militarului au fost serios încălcate – ea nu a fost recunoscută în calitate de reprezentant al victimei, ceea ce nu i-a permis să aibă acces la materialele dosarului şi să conteste ordonanţele adoptate. Investigaţiile au încetat definitiv în mai 2008, când procurorul militar a conchis că nu a fost comisă nicio infracţiune.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că nu există elemente care ar putea contesta concluzia că fiul reclamantei s-a sinucis. Instanţa a fost însă frapată de faptul că Procuratura Generală a considerat necesar de a interveni de trei ori, indicând de fiecare dată procurorului militar de a redeschide procedurile şi de a efectua anumite măsuri procedurale. CEDO a acceptat argumentul guvernului precum că acţiunile Procuraturii Generală au eliminat deficienţele anchetei, dar acestea nu au putut influenţa durata urmăririi penale. Termenul total de 3 ani şi 7 luni până când urmărirea penală s-a finalizat nu poate fi justificat prin complexitatea acesteia sau alte dificultăţi obiective.
Având în vedere modul în care a fost investigată moartea tânărului, durata anchetei şi implicarea limitată a mamei acestuia în cadrul urmăririi penale, Curtea a considerat că ancheta nu a fost efectivă în sensul jurisprudenţei sale. CEDO a obligat guvernul Republicii Moldova să acorde reclamantei 8 mii de euro cu titlu de daune morale.
În cel de-al doilea dosar, reclamantul Vilen Vetrenko a fost arestat în iunie 1997 pentru participarea la omorul unei femei. Iniţial şi-a recunoscut vina, după care a spus că a fost torturat ca să facă acele declaraţii. În aprilie 2002, reclamantul a fost condamnat la 16 ani de închisoare. El s-a plâns la CEDO că a fost maltratat pentru a-şi recunoaşte vina şi că a fost condamnat în baza acestor declaraţii. Curtea a constatat violarea art. 6 § 1 CEDO prin faptul că instanţele naţionale nu şi-au motivat suficient hotărârile. În plus, acestea nu s-au referit la alibi-ul reclamantului acceptat de instanţe în primul set de proceduri. Nu au luat în calcul nici discrepanţa între declaraţiile făcute în proces.
Curtea a decis să i se acorde reclamantului 5 mii de euro cu titlu de daune morale şi 650 de euro – cheltuieli de judecată. CEDO a menţionat că, atunci când o persoană este condamnată în urma unui proces inechitabil, este potrivit ca procedurile naţionale să fie redeschise, notează asociaţia „Jurişti pentru drepturile omului”.
