Judecătoriile sunt suprasolicitate, iar magistrații, unii din care pot avea și mai mult de zece ședințe pe zi, continuă să lucreze și în afara orelor de program, ca să poată evita sancționarea pentru nerespectarea termenelor de examinare. Despre aceste și alte subiecte actuale pentru justiția moldovenească au vorbit participanți la ediția virtuală a „EU Debates Cafe”, organizată de Institutul pentru Politici și Reforme Europene, care a luat în dezbatere „Volumul disproporționat de muncă în instanțe - obstacol în calea eficienței justiției”.
În aceste condiții, performanța sistemului și calitatea actului justiției scade, generând efecte negative în spațiul opiniei publice. Dacă în Olanda un judecător examinează circa 28 – 30 de dosare în medie pe an, unui magistrat din Moldova îi revin în medie mai mult de 500 de cauze, a spus Aliona Miron, președinta interimară a judecătoriei Chișinău, sediul Centru. În pandemie, acestă cifră a crescut. Are loc redistribuirea dosarelor pe motiv de suspendare a judecătorilor, ceea ce, la fel, sporește povara pusă pe umerii celor rămași activi. Nu rezistă, mai ales, tinerii la început de cale, care după 6 luni de activitate își găsesc alt lucru. Există foarte multe chestiuni tehnice și situația ar putea fi schimbată, dacă ar crește numărul de asistenți, grefieri, dacă în perioadele de mare intensitate ar putea fi repuși în funcție judecătorii pensionați deja.
Și Dorel Musteață, președintele interimar al Consilului Suprem al Magistraturii, e de acord că volumul mare de lucru e principala problemă care reduce eficiența sistemului. Deși toată atenția se concentrează pe motivarea hotărîrii judecătorești, procesul presupune întocmirea unui număr impunător de documente. Se poate discuta și despre fațetele accesibilității la justiția moldovenească. Există destui cetățeni care fac abuz de dreptul la justiție, împovărând sistemul cu dosare fără finalitate, dar care solicită timp, cunoștințe și nervi. S-a crezut că medierea va descărca instanțele de litigii care pot fi aplanate în afara judecății, dar deocamdată nu e așa. O soluție ar fi de mărit taxele, ceea ce i-ar opri pe unii să-și pedepsească adversarii neapărat în instanță. Problemele disputate aici nu sunt noi, sunt binecunoscute, iar soluționarea impune o sistematizare și abordare complexă.
Mediatorul Victor Cojocari a vorbit despre experiența sa în domeniul implementat în justiția moldovenescă din 2007, menționând că volumul înțelegerilor înregistrate este infim, de doar circa 0,35 la sută față de numărul total de dosare examinate în instanță. Pandemia practic a dublat cifra de tranzacții încheiate în biroul său și aceasta este o tendință bună. Ea ar putea fi consolidată prin instituirea unui serviciu de mediatori pe lângă judecătorii care ar prelua și finaliza cazurile simple. El a făcut referință la un dosar interminabil, unde o persoană își revendică principial 113 dolari, iar o companie de transportatori avia principial ignoră ședințele de judecată. Rezolvarea cazului ar putea fi stimulată de instituirea unor amenzi pentru neprezentare în instanță.
Sunt instanțe cu 2 dosare, sunt cu o mie pe cap de judecător, iar salariul e același, a relevat Petru Vârlan, director adjunct al Agenției de administrare a instanțelor judecătorești. Dânsul a operat și cu alte statistici, care nu ne fac față, inclusiv în Consiliul Europei. În acest sens, forul european consideră că sistemul ar opera mai eficient, dacă ar dispune de 23 de judecători la o sută de mii de populație. Așa e în România, iar în Bulgaria numărul lor e și mai mare, de 31, nemaivorbind de țările occidentale. În altă ordine de idei, el consideră că emiterea titlurilor executorii nu ar trebui să revină instanțelor, ci să intre în competență executorilor judecătorești, ceea ce ar despovăra instanțele. Deocamdată, însă, termenul de lichidare a dosarelor e în creștere. Dacă ceva timp în urmă acesta era de 96 de zile, în anul 2020 a crescut până la 140 de zile.
Reflectarea dezbaterilor „EU Debates Cafe” la IPN au loc cu susținerea Fundației germane „Hanns Seidel”.
