Moldova, condamnată pentru tortură şi proces inechitabil
- 22.06.2011 10:42
- 955
- 4 minute(ă)
-
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Republica Moldova pentru tortură şi proces inechitabil în cazul Ipate c. Moldova. Guvernul de la Chişinău va plăti reclamantului 15 mii de euro în calitate de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat şi 500 de euro costuri şi cheltuieli de judecată, transmite Info-Prim Neo cu referire la un comunicat de presă al Asociaţiei „Juriştii pentru Drepturile Omului”.
În 2006, Nichita Ipate s-a plâns la CEDO că a fost maltratat de către poliţişti în timp ce se afla în Penitenciarul nr.13. El a declarat că a fost agresat, lovit cu pumnii şi cu bastoane de cauciuc, lovit cu capul de perete de către un ofiţer şi doi colaboratori pentru că nu accepta să se transfere în altă celulă, cerând explicaţii. După aceste bătăi, reclamantul a încercat să-şi taie venele cu câteva cioburi de sticlă în speranţa că poliţiştii vor înceta maltratarea şi vor chema un medic. Totuşi, maltratarea a continuat, iar ulterior reclamantul a fost prezentat unui psihiatru.
Reclamantul s-a plâns şefului penitenciarului şi a cerut să fie examinat de către experţii medicali şi reprezentanţii Amnesty International, declarând greva foamei. Instanţa a decis să fie invitat un medic de la Comisariatul de Poliţie Criuleni. După care, potrivit extrasului din fişa medicală, „reclamantul a refuzat categoric de a fi examinat”. Mai târziu a fost întocmit un alt raport medical care statua că reclamantul avea şase tăieturi la mână.
Peste câteva luni, Procuratura a decis să nu se intenteze dosar penal privind maltratarea acestuia. De asemenea, şi instanţa de judecată a constatat că procuratura a investigat integral circumstanţele cazului prin interogarea colaboratorilor Penitenciarului nr. 13 şi a examinat rapoartele medicale ale reclamantului. Acesta era considerat o persoană ostilă de către administraţia penitenciarului, din care cauză a fost pedepsit de nenumărate ori.
La data de 29 martie 2007, reclamantul a fost condamnat pentru omorul unei persoane şi tentativă de omor a unei alte persoane. De asemenea, el a fost condamnat pentru ameninţarea cu violenţă a cinci colaboratori din Penitenciarul nr. 13, care l-au escortat în altă celulă. La data de 6 decembrie 2007, Curtea de Apel Chişinău a menţinut soluţia primei instanţe, iar la data de16 aprilie 2008, Curtea Supremă de Justiţie a menţinut decizia instanţei de apel.
Reclamantul a depus o acţiune civilă împotriva Penitenciarului nr. 13, Departamentului Instituţiilor Penitenciare, Procuraturii Generale şi Ministerului Finanţelor, solicitând constatarea maltratării sale. Judecătoria Botanica a respins acţiunea reclamantului ca nefondată, iar mai târziu Curtea de Apel Chişinău a menţinut soluţia primei instanţe.
În faţa CEDO reclamantul s-a plâns că a fost maltratat de către poliţişti, că cererea sa în acest sens nu a fost examinată şi că nu a existat un mecanism pentru prevenirea relelor tratamente. Guvernul a considerat această cerere ofensatoare şi a solicitat Curţii să o radieze de pe rolul său. Curtea a constatat, însă, că investigarea plângerii reclamantului privind maltratarea acestuia a fost ineficientă şi prelungită în rezultatul refuzurilor repetate de a începe urmărirea penală şi a omisiunii de a efectua într-un termen rezonabil şi într-o manieră esenţială măsurile de investigaţie, după cum s-a constatat de către judecătorul de instrucţie.
