Tradiția de a dărui mărțișoare de 1 martie este foarte veche, fiind specifică pentru românii din toată cuprinderea, românii din Republica Moldova, dar şi bulgarii, macedonii, grecii, o parte din croați, o parte din unguri, adică cei care au trăit mai aproape de teritoriile românești. Dat fiind faptul că toate aceste popoare vorbesc limbi diferite, este firesc că obiceiul nu vine dintr-un epicentru pe care l-a promovat un singur popor. Mai degrabă este un vechi obicei al tracilor şi, respectiv, moștenitorii l-au perpetuat, a declarat pentru IPN folclorista Varvara Buzilă.
Vechiul mărțișor este cel format din răsucirea a două fire de lână, unul alb şi unul roşu. Varvara Buzilă spune că nu sunt neapărat valabile constatările că, pe an ce trece, tot mai putini oameni poartă mărțișoare. Acest simbol poate fi purtat, chiar dacă nu este la vedere. Deseori, mărțișorul este purtat la gât, pe mână sau la picior, precum îl purtau bătrânii pe timpuri. Pentru a face concluzii trebuie să se ia în considerație toate aceste tehnici de port. „Mărțișorul nu e ca o pălărie pe care o pui pe cap și o vede lumea de la distanță”, a menționat Varvara Buzilă. Potrivit folcloristei, totuși puțină lume se implică în confecționarea mărțișoarelor, ca mai apoi să le dăruiască. Majoritatea le cumpără.
Pe vremuri se obișnuia mărțișorul să se poarte în acele locuri pe unde se credea ar putea să intre forțele răului: la gât, picioare sau pe mâini. Astfel mărțișorul se transforma într-un talisman, care îi apăra de rele. La sfârșit de martie, când se observau primii pomi înfloriți, oamenii scoteau mărțișorul ca să-l lege de ramurile pomului. Acest ritual nu era niciodată mut. „Cei de la sud așteptau să vadă cocorii, iar în momentul în care îi vedeau spuneau: „Na-vă negrețile și daţi-mi albeţile”. După care puneau mărțișorul sub o piatră oarecare sau pe ramurile unui trandafir, cu dorinţa de a avea frumusețea florii sau de a avea rezistenţa pietrei de acum încolo. Toate modelele acestea de transferare a mărţişorului în cadrul naturii mame, însemna de fapt finalitatea circuitului său în natură”, a concluzionat folclorista Varvara Buzilă.
Pe lângă obiceiul de a dărui mărțișoare în prima zi de primăvară, conform vechilor tradiții, în această zi oamenii fac curățenie generală în case şi gospodării. În trecut, fiecare dintre membrii familiei aveau responsabilități bine stabilite. Fetele şi femeile prin casă, iar bărbații prin grădină, în curte şi în drum. După ce se terminau curățenia generală, bătrânii găteau pentru toți cocoşei din porumb. „Întâi martie este ziua curățeniei generale. S-a cam uitat de această practică. Ar fi bine ca şi acum primarii, autoritățile publice locale, să regândească aceste scenarii ale mărțișorului şi, întâi de toate, să pună accent pe curățenia generală. Există şi expresii cunoscute legate de mărţişor: Mart în casă, puricii afară”, a menționat Varvara Buzilă.
Mărțișoarele se poată pe parcursul lunii martie.
