Ziua de 1 Decembrie, fără comparaţie cu sărbătoarea Paştelui, dar şi cu cea sovietică de 7 noiembrie, Marius Lazurca
- 29.11.2011 06:32
- 938
- 4 minute(ă)
-
„1 Decembrie este ziua când toţi românii, oriunde s-ar afla, celebrează unitatea lor - spirituală, mai întâi, dar şi culturală, şi politică, desigur. Comparaţiile pe care le evocaţi – Paştile şi 7 noiembrie – mi se par în egală măsură, dar din motive diferite, nepotrivite”. Astfel a răspuns ambasadorul României în Republica Moldova, Marius Lazurca, la rugămintea Agenţiei Info-Prim Neo de a compara cea mai importantă sărbătoare a ţării sale cu cele două sărbători înrădăcinate cel mai mult, la diferite etape, în conştiinţa unei părţi semnificative din populaţia de pe teritoriul ţării-gazdă. „Pentru românii din hotarele României, Ziua de 1 Decembrie, este o sărbătoare oficială sau una de suflet? Lumea o simte ca pe sărbătoarea Paştelui, de exemplu, sau ca ziua de 7 noiembrie în fosta Uniune Sovietică?, a fost întrebarea formulată în interviul întitulat „Nici un proiect politic major nu e posibil în lipsa conştiinţei etnice limpezi şi a identităţii civice puternice”, {publicat marţi, 29 noiembrie 2011}.
În context, ambasadorul României a fost rugat să-şi expună opinia, de asemenea prin comparaţie, referitor la faptul că toţi românii au claritatea deplină asupra identităţii lor, în timp ce pentru populaţia din Republica Moldova aceasta este o mare problemă: unii se consideră moldoveni, alţii – români, ruşi, găgăuzi, ucraineni, bulgari etc, neavând un element comun care să îi identifice pe toţi.
„Claritatea identitară la care vă referiţi este, pe de-o parte, efectul unei sedimentări istorice îndelungate şi, pe de alta, simptomul unei maturităţi politice mai recente, dar la fel de incontestabile. Sedimentarea istorică a condus gradual la naşterea, consolidarea şi definitivarea conştiinţei naţionale a românilor pe un areal care se suprapune imperfect pe teritoriul României contemporane. Cuvântul „român” (sau „rumân” – în limba veche) descinde din latinul „romanus”, iar transformarea lui fonetică – închiderea vocalei accentuate „a” în „â”, de pildă – este o dovadă că acest cuvânt nu a dispărut niciodată din limba vorbită de înaintaşi. Plecând de la acest cuvânt, strămoşii noştri – fie ei ardeleni, munteni sau moldoveni - şi-au numit limba „românească” şi au sesizat, precum Grigore Ureche, că toţi „s-au tras de la un izvod”, de la Roma adică, şi au afirmat că, dincolo de felurimea ţărilor în care stau (Moldova, ţara Muntenească sau Ardealul), numele lor comun este acela de român. (În {De neamul moldovenilor}, Miron Costin o spune limpede: „numele vechiŭ şi mai direptŭ ieste rumân, adecă râmlean, de la Roma”)”, a precizat ambasadorul Marius Lazurca.
Potrivit lui, „fără conştiinţa unităţii lingvistice şi spirituale a românilor din Moldova, ţara Românească şi din Ardeal, nimic din istoria noastră politică mai recentă nu s-ar fi putut realiza: nici 1859, nici Independenţa, nici Unirea Mare de la 1918, nici integrarea în NATO şi UE. Aş merge mai departe şi aş spune că nici un proiect politic major nu e posibil în lipsa conjugării a două elemente: o conştiinţă etnică limpede şi o identitate civică puternică. Identitatea civică românească îi cuprinde în interiorul ei şi pe cetăţenii români de etnie română şi pe cei de etnie maghiară, romă, germană, evreiască şi aşa mai departe. Fără a nega profilul distinct al fiecărei etnii – a celei româneşti, majoritare, dar şi a celor minoritare – naţiunea politică română se întemeiază pe acordul tuturor de a fi loiali Patriei comune”, a declarat ambasadorul României în interviul acordat Agenţiei Info-Prim Neo.
Specialiştii în materie afirmă că problema identitară în Republica Moldova generează dificultăţi mari, aparent, nesesizate la modul direct ca atare.
