DIN MILA LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP AL CHIŞINĂULUI, MITROPOLIT AL BASARABIEI ŞI EXARH AL PLAIURILOR

Iubitului nostru cler, preacuviosului cin monahal şi preaiubiţilor credincioşi din Sfânta Mitropolie a Basarabiei, har, milă şi bucurie de la Domnul nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, iar de la Noi Arhiereşti binecuvântări

„Lumina lui Hristos luminează tuturor”. Iubiţi fiice şi fiice duhovniceşti,
HRISTOS A ÎNVIAT!

Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost, este şi va fi cel mai important eveniment din istoria umanităţii. Hristos a înviat! Aceasta este vestea ce ne-a adus-o Dumnezeu prin îngerul său! Îngerul a transmis mesajul dumnezeiesc femeilor mironosiţe şi ucenicilor săi la mormântul gol al Mântuitorului, mesaj care a străbătut peste veacuri şi milenii! Această minune dumnezeiască, prorocită cu sute de ani înainte de acest moment, este actuală şi în vremea noastră, în secolul XXI. Vestea ce umple de bucurie cerul şi pământul răsună ca un imn de biruinţă în tot cuprinsul omenirii de azi. Învierea lui Hristos înseamnă înnoirea firii umane, renaşterea neamului omenesc.

Învierea Domnului reprezintă cel mai mare eveniment din istoria mântuirii noastre şi care stă la temelia credinţei şi a Bisericii Creştine. Sfântul Apostol Pavel ne spune că: dacă Hristos nu a ar fi înviat, zadarnică ar fi credinţa noastră (I Cor. 15, 17). Cununa învăţăturii lui Hristos este această minune! Adevărul şi puterea credinţei noastre este: Învierea lui Hristos! Această minune a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos este cea mai puternică dovadă a iubirii lui Dumnezeu pentru omenire.

Numim această sărbătoare „Paşti” după cuvântul grecesc, care înseamnă „trecere”, fiindcă aceasta este ziua în care Dumnezeu a adus la început lumea, dintru nefiinţa întru fiinţă. Fără Învierea lui Hristos, lumea ar fi azi încă toată păgână, Biserica nu s-ar fi întemeiat, creştinismul nu s-ar fi răspândit şi n-ar fi fost crezut. Fără Învierea lui Hristos, numele Mântuitorului s-ar fi uitat de atunci, învăţătura Lui s-ar fi pierdut, iar mântuirea oamenilor s-ar fi pierdut şi ea.

Prin Învierea Sa, Mântuitorul a biruit păcatul şi moartea, a stricat împărăţia întunericului, a slobozit pe oamenii cei înrobiţi şi a rupt pecetea asupra celor mai mari taine ale lui Dumnezeu şi ale omului.

Prin Învierea Sa, Mântuitorul a biruit păcatul, care îl desparte pe om de Dumnezeu, şi a biruit moartea, care desparte sufletul omului de trup. Prin Învierea Sa, Mântuitorul Hristos dăruieşte întregii omeniri viaţa veşnică a Împărăţiei lui Dumnezeu. Aşadar, taina Învierii lui Iisus Hristos ne demonstrează încă o dată schimbarea celor pământeşti şi muritoare pe cele cereşti şi nemuritoare!

Dreptmăritori creştini, Dovezi incontestabile ale Învierii Mântuitorului sunt şi arătările Sale, în repetate rânduri, după ridicarea Sa din morţi. În Sfânta Scriptură sunt prezentate unsprezece apariţii ale Mântuitorului Iisus Hristos după Învierea Sa din morţi, dintre care zece au avut loc în perioada dintre Înviere şi Înălţare, iar una după Cincizecime. Unele din aceste apariţii sunt descrise detaliat şi amănunţit, iar altele sunt doar pomenite. Iisus s-a arătat lui Simon Petru (I Cor. 15, 5; Luca 24, 35); Mariei Magdalena (Marcu 16, 9-11; Ioan 20, 11-18); femeilor mironosiţe (Matei 28, 9-10); celor doi ucenici care mergeau spre Emaus (Marcu 16, 12-13; Luca 24, 13-15); celor zece Apostoli, când Toma nu era de faţă (Marcu 16, 14; Luca 24, 36-43; Ioan 20, 19-25); celor unsprezece ucenici, împreună cu Toma (Ioan 20, 26-29); celor şapte Apostoli, pe Marea Tiberiadei (Ioan 21,1-23); celor unsprezece din Galileea (Matei 28,16); Apostolilor în Betania, atunci când S-a înălţat la cer (Marcu 16, 19-20; Luca 24, 50; Fapte 1, 6-11; I Cor.15, 7); lui Iacob, ruda Domnului (I Cor. 15, 7); şi Sfântului Apostol Pavel (I Cor. 15, 8-9).

Desigur, au mai existat şi alte arătări ale lui Iisus Hristos după Înviere. Acest fapt rezultă din cuvântul Evanghelistului Luca, ce este cuprins în Faptele Apostolilor: „...cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre Împărăţia lui Dumnezeu” (Fapte 1, 3). Lucrul acesta era firesc să se întâmple, pentru că, pe de o parte, Hristos a dorit să-i mângâie pe ucenici, iar pe de altă parte, a dorit să-i pregătească pentru Înălţarea Sa, dar şi pentru venirea Preasfântului Duh.

Iubiţi credincioşi,

Pentru a întâmpina Sărbătoarea Învierii Domnului, creştinii parcurg urcuşul spiritual în perioada Postului Mare. Pentru a învia spiritual şi a întâmpina cu adevărat această sărbătoare, este necesară mărturisirea păcatelor şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului. Prorocul David în psalmii săi ne arată importanţa mărturisirii: Spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi..., iar prorocul Elisei în cartea Regilor, pentru vindecarea bolii trupeşti, îi propune lui Neeman Sirianul să se scalde de şapte ori în râul Iordan. Mărturisirea păcatelor cu căinţă la duhovnic este această spălare şi vindecare de bolile trupeşti. Iisus Hristos, după ce a ţinut post timp de patruzeci de zile în pustia Iordanului, propovăduia zicând: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!” (Matei 4, 12-17). Iar Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan în prima sa Epistolă Sobornicească zice: „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi” (I Ioan 1, 8).

Dacă mărturisim păcatele noastre, „El credincios este şi drept ca să ne ierte nouă păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea” (I Ioan 1, 9). Scopul ultim al acestei taine este hotărârea de a ne îndrepta şi a nu mai săvârşi păcatul. Pentru întâmpinarea cu vrednicie a acestei mari sărbători a Învierii este necesară şi unirea noastră cu Iisus Hristos, adică împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. La Cina cea de Taină, Mântuitorul, luând pâinea în mâinile Sale, a dat Sfinţilor Săi Ucenici şi Apostoli, zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, Care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor”, asemenea şi paharul, din roada viţei luând, mulţumind, binecuvântând şi sfinţind, le-a dat Sfinţilor Săi Ucenici şi Apostoli, zicând: ”Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu al Legii celei noi, Care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”. Importanţa Sfintei Împărtăşanii o deducem din recomandarea Mântuitorului, când spune: „ ... că aceasta să faceţi întru pomenirea Mea, că ori de câte ori veţi mânca pâinea aceasta şi veţi bea paharul acesta, moartea Mea veţi vesti, învierea Mea veţi mărturisi”.

„Hristos a Înviat” şi realitatea răspunsului „Adevărat a Înviat” o poate spune „cu adevărat” doar cel ce simte că „a înviat” din starea materialnică, din starea de păcat, doar cel care participă prin trăire şi mărturiseşte Învierea Mântuitorului, doar cel care poate fi „prezent” cu adevărat la acest important eveniment al Învierii.

Fraţi creştini, Bucuraţi-vă! Acesta este mesajul Domnului Iisus Hristos în noaptea Învierii. Bucuraţi-vă! Că iată, morţi aţi fost pentru păcatele voastre şi aţi înviat odată cu Mine. Mai mult, am biruit moartea pentru totdeauna. Bucuraţi-vă! Nu mai există moarte, căci „cu moartea pe moarte am călcat”. Biruinţa lui Hristos este singura biruinţă întru care se poate bucura întreaga lume, de la începuturi până la sfârşit. Nu există mai mare bucurie pe lumea aceasta care să se poată compara cu marea bucurie a nopţii de Înviere. De ce aceasta? Pentru că nu este vorba de o bucurie privind starea fizică şi psihică a omului, e ceva mai mult, o bucurie care izvorăşte dinlăuntrul fiinţei, o bucurie a sufletului. Una este bucuria obişnuită, cea lumească, şi alta este bucuria cea duhovnicească.

Bucuria Învierii Domnului a fost manifestată prin fapte concrete de sfinţi ai neamului nostru românesc. Jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos adusă pe cruce a fost model de jertfire pentru sfinţii mucenici şi martirii neamului nostru pentru apărarea credinţei strămoşeşti.

Anul 2014, când se împlinesc 300 de ani de la martirajul lor, este şi anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în cuprinsul Patriarhiei Române. Voievodul Constantin Brâncoveanu, fiind urcat pe tronul Ţării Româneşti de către Mitropolitul Teodosie în anul 1688, s-a evidenţiat prin spiritul de jertfelnicie pentru păstrarea credinţei creştine în timpul stăpânirii otomane şi un promotor creştin al culturii româneşti, ca ctitor de lăcaşuri sfinte. La data de 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu a fost martirizat împreună cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi Ianache sfetnicul. Comemorarea Sfinţilor Martiri Brâncoveni din acest an ne cheamă să fim mărturisitori ai credinţei creştine în lume, să sprijinim înălţarea sfintelor lăcaşe, să înmulţim dragostea frăţească prin fapte de milostenie şi să apărăm credinţa creştină prin faptă şi cuvânt.

Iubiţii mei fraţi şi surori în Domnul,

Astăzi este ziua cea mai presus dintre toate zilele anului, închinată sărbătoririi Învierii lui Hristos. Lumina Învierii ne cheamă acum să ducem lumina gândurilor, a cuvintelor şi a faptelor noastre cele bune acolo unde este nevoie de ea prin ajutorarea săracilor, a bătrânilor singuratici, a bolnavilor deznădăjduiţi, a orfanilor trişti, ca toţi împreună, cu bucurie în suflete, să anunţăm biruinţa luminii divine asupra întunericului şi biruinţa vieţii veşnice asupra morţii, exclamând cu puterea credinţei:

Hristos a Înviat!

Adevărat a Înviat!

Al vostru părinte duhovnicesc, pururi către Preasfânta Treime rugător,

† P E T R U

Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor

Dată în reşedinţa Noastră Mitropolitană din Chişinău cu prilejul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos în binecuvântatul an 2014.