Cartea „Manuscrise românești din secolele XIII-XIX în colecții străine (Rusia, Ucraina, Bielorusia)”, semnată de regretata Valentina Pelin și editată post-mortem, a fost prezentată miercuri, 27 decembrie, la Biblioteca Națională a Moldovei.
Volumul, destinat în special mediului academic universitar, include un catalog de 337 de manuscrise cu conținut religios, beletristic și științific, realizate în spațiul românesc sau de românii din diasporă în secolele XIII-XIX. Manuscrisele se păstrează în biblioteci, arhive și muzee din Rusia, Ucraina și Belarus, transmite IPN.
Pe lângă catalogul rămas de la Valentina Pelin, cartea mai cuprinde și 11 codice din perioada de domnie a lui Ștefan cel Mare, pe care autoarea nu a reușit să le înglobeze în catalogul de bază. Cartea a fost editată la inițiativa academicianului Andrei Eșanu și a soției acestuia, Valentina Eșanu, doctor în istorie.
„În ultimele luni de viață, având în traistă deja adunate aceste înscrieri de manuscrise medievale, ea ne-a rugat să nu se piardă ce a adunat și ne-a transmis nouă. Noi am adunat această moștenire și am început a publica treptat studii, iar în final a văzut lumina tiparului și această carte”, a spus Andrei Eșanu.
Potrivit academicianului, Valentina Pelin a depus o muncă enormă pentru a aduna la un loc valorile culturale sub formă de manuscrise, care în virtutea împrejurărilor istorice s-au pomenit în posesia colecționarilor străini. Valentina Pelin a avut acces la marile biblioteci și muzee din cele trei țări care au manifestat un mare interes pentru spiritualitatea românească.
Elena Pintilei, directoarea Bibliotecii Naționale, a remarcat că, grație familiei Eșanu, s-a reușit îngrijirea catalogului de manuscrise românești aflate în colecții străine și adunate de către regretata Valentina Pelin.
Valentina Pelin s-a născut în anul 1950 în satul Pârjota, raionul Râșcani. A activat ca profesoară de limbă și literatură română în localitățile Scumpia, Izvoare și Bulhac, raionul Fălești (1972-1976), paleograf superior la Arhiva de Stat a RSS Moldovenești (1976-1986), cercetătoare la Institutul de Lingvistică (1986-2001), ulterior la Institutul de Istorie al AȘM (2001-2006). În anul 1997, la Universitatea din București, a susținut teza de doctor „Bibliotecile mănăstirilor Neamț și Noul-Neamț în contextul culturii românești. Studii și texte (sec. XV-XIX), la specialitatea „Cultură comparată europeană modernă – istoria mentalităților ”. Cercetătoarea s-a stins din viață în 2006.
