Deşi legislaţia privind interceptările telefonice a fost modificată în 2012, schimbări esenţiale la modul practic de efectuare a acestor acţiuni nu au intervenit”, apreciază Centrul de Resurse Juridice din Moldova, într-un studiu analitic prezentat într-o conferinţă, care oferă şi anumite recomandări în sensul redresării situaţiei, notează IPN.
Preşedintele CRJM Vladislav Gribincea a reamintit în context că, în 2009, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a emis o hotărâre în cazul Iordache şi alţii în care a criticat sistemul moldovenesc de interceptare a convorbirilor telefonice. Potrivit Curţii, legislația nu stabilea clar caracterul infracțiunilor susceptibile de a fi interceptate, subiecții interceptării, termenul și cerințele pentru interceptare. De asemenea, nu era prevăzută obligativitatea informării judecătorului despre rezultatele interceptării, judecătorul verifica interceptarea, dar nu și ceea ce se întâmplă după aceasta.
Un aspect foarte importat se referea la modul în care erau stocate și păstrate interceptările și rezultate acestora, ele puteau să apără oriunde, şi unele au şi apărut. Nu era prevăzut ce se întâmplă, dacă este interceptată convorbirea dintre avocat și client, care este secret profesional. Şi nu era stipulat, dacă interceptarea poate fi aplicată ca o excepție, că la interceptare se poate apela, când celelalte măsuri nu pot fi aplicate. Totodată, CEDO a menționat că interceptarea este o măsură ce se utilizează „prea frecvent” în Moldova.
„În 2012, a fost modificat Codul de procedură penală, fiind limitată lista infracțiunilor, pentru care este permisă interceptarea. Însă această listă a fost ulterior completată și în 2013, și în 2014. Au fost definiți subiecții, care pot fi interceptați, adică doar persoanele care sunt implicate în infracțiuni și au statut de bănuit sau învinuit. De asemenea, persoanele necunoscute și victimele. În privința termenului de interceptare, s-a precizat că acesta nu poate fi mai mare de 6 luni, cu excepția situațiilor, când apar circumstanțe noi. Aici apare întrebarea ce însemnă circumstanțe noi. De asemenea, au fost limitate interceptările doar pentru urmăririle penale, au fost operate şi alte modificări care complică posibilitățile de interceptare a convorbirilor”, a specificat Gribincea.
Însă, potrivit aprecierilor sale, impactul acestor modificări nu a fost cel aşteptat.
„Statistica Departamentului de administrare judecătorească denotă că, dacă în 2009 au fost înregistrate 3848 de solicitări de interceptări ale convorbirilor telefonice, iar în 2014 au fost 5952 de solicitări, cu 60 % mai multe. Rata de autorizare a solicitărilor de asemenea este foarte mare și variază de la an la an între 97-98%, adică numai 15 solicitări din 100 nu sunt permise. Pentru comparație, în 2009, în Austria, s-au dat 19 autorizări de interceptare a convorbirilor telefonice, iar în Norvegia în 2012 - 24 de cazuri”, a adăugat Gribincea.
Sorina Macrinici, consilier juridic la CRJM,s-a referit la alte aspecte care nu au fost clarificate și după intrarea în vigoare a modificărilor la Codul de procedură penală. „De exemplu, este prevăzut dreptul persoanei a cărei convorbiri telefonice sunt interceptate . Teoretic, ea poate veni să ia cunoștință de materiale interceptate la judecătorul de instrucție. Însă la judecătorul de instrucție se păstrează doar acele momente din interceptare, care sunt relevante pentru dosar. La cealaltă parte a interceptărilor bănuitul sau învinuitul nu are acces, ceea ce trezește anumite dubii în ce privește dreptul la apărarea persoanei. Sau se întâmplă cazuri când judecătorul de instrucție decide că interceptarea s-a făcut cu încălcarea legii, cu încălcarea drepturilor omului. El este obligat să anuleze toate măsurile care au fost luate, respectiv, probele nu mai pot fi folosite în alte dosarele penale. În aceste cazuri persoana nu este informată, legea nu prevede acest lucru”, a relevat ea.
Sorina Macrinici a mai spus că proiectul legii privind extremismul prevede că Serviciul de Informație şi Securitate ar putea să recurgă la interceptarea convorbirilor telefonice nu doar în cazul dosarelor penale. În opinia ei, acest fapt, de asemenea, trezeşte semne de întrebare.
CRJM recomandă ca agentul guvernamental la CEDO că prezinte un plan de acțiuni privind implementarea hotărârii CEDO din 2009. De asemenea, CRJM ar saluta prezentarea de către Curtea Supremă de Justiție a unei analize a practicilor judecătorești privind aplicarea prevederilor legale privind măsurile de interceptare a convorbirilor telefonice. Totodată, ar fi bine ca fiecare instanță de judecată să fie verificată în ce privește păstrarea materialelor interceptărilor telefonice.
Pavel Grecu, consilier juridic al CRJM, a spus că această analiză, cu propunerile și obiecțiile expuse, va fi prezentată Comitetului de miniştri al Consiliului Europei.
