În intervalul 2011-2013, percepţia şi gradul de satisfacţie a populaţiei de calitatea serviciilor, costurile şi de alte aspecte legate de asistenţa spitalicească au rămas neschimbate, chiar dacă în cadrul acestui interval (2010-2012) a fost valorificat Programul de dezvoltare a asistenţei medicale spitaliceşti. Aceasta este una din concluziile celui de-al doilea Barometru de opinie pe domeniul sănătăţii, lansat de Centrul PAS, transmite IPN.
Cu referire la accesul geografic şi la utilizarea serviciilor de staţionar se poate constata că majoritatea populaţiei continuă să se trateze în instituţii medicale de stat, spitalelor din centrele raionale revenindu-le o proporţie importantă de bolnavi asistaţi. Cu toate că numărul persoanelor care se tratează în spitalele private este în creştere, rolul acestora în acoperirea necesarului populaţiei de servicii spitaliceşti rămâne unul modest.
Absoluta majoritate a pacienţilor trataţi în spitale dispun de poliţa de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Cel mai mare grup de pacienţi care se tratează în spitale îl constituie pensionarii şi persoanele cu dizabilităţi. Majoritatea persoanelor neangajate îşi procură poliţa de asigurare obligatorie de asistenţă medicală la momentul internării şi mai puţine fac acest lucru în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a Legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru anul respectiv.
O altă concluzie a studiului este că mai multe aspecte ce ţin de calitatea asistenţei de staţionar rămân sub nivelul dorit. În pofida eforturilor depuse de autorităţile sanitare pentru a îmbunătăţi calitatea asistenţei spitaliceşti, percepţia populaţiei faţă de calitatea serviciilor în spital rămâne sub nivelul aşteptat şi aceasta din cauza aglomerării pacienţilor în saloanele de spital, lipsei de operativitate în acordarea asistenţei în timpul orelor nocturne şi în zilele libere, asigurării deficiente cu medicamente în spital şi nevoia impusă de a le procura din cont propriu, precum şi din cauza că la externarea din spital nu li se explică nimic asupra modului cum vor urma tratamentul ulterior sau că explicaţia este insuficientă.
Per ansamblu, rezultatele ambelor studii demonstrează că cele mai vulnerabile categorii de populaţie care necesită tratament de spital sunt locuitorii de la sate (în general), pacienţii care fac tratamente în staţionare de nivel central (republican), pacienţii care trebuie să suporte intervenţii chirurgicale, femeile care au născut şi, mai ales, copiii pentru care plăţile directe, atât oficiale, cât şi neoficiale, sunt în creştere în secţiile de profil pediatric.
La propunerea de a defini problemele principale legate de aflarea în staţionar majoritatea respondenţilor au invocat, în studiul repetat, probleme legate de calitatea serviciilor, organizarea asistenţei medicale şi accesul la servicii, pe când în anul 2011 au prevalat problemele legate de atitudinea, comportamentul personalului medical şi de corupţie.
